Vis

dream-shutterstock_150572765Visele sunt nişte chestii super interesante. Ele sunt modalitatea prin care creierul refulează, amestecând elemente din viaţa cotidiană, amintiri îndepărtate, amintiri care nici măcar nu ştii că mai sunt stocate pe undeva, cu elemente de fantasy mai tari decât orice film.

Azi-noapte, pentru că bătea un vânt de jurai că o să zboare casa cu totul, am avut un vis tare ciudăţel. De ce v-ar interesa pe voi, poate vă întrebaţi? Pentru că vă îndeplineşte nevoia aia primară care vă dă un boost de adrenalină de cîte ori plecaţi urechea la cîte o bîrfă. Hai, nu vă ruşinaţi acum, cu toţii avem plăcerea asta ruşinoasă.

Se făcea că eram într-o încăpere cu o mulţime de oameni, izolaţi cu toţii acolo din pricina apocalipsei de afară. Brusc, îmi amintesc că nu am hrănit câinele. Iau singura bucată de pîine de acolo şi ies cu ea afară. Cum ies pe uşă mă întâmpină un cer cenuşiu şi o curte plină de mocirlă, unde mişună o grămadă de animale. Mă întrept spre cîine, dar îmi tot dă tîrcoale un cîine înalt şi slăbănog cu o atitudine de hienă. Mi se face milă de el, rup o bucăţică de pîine şi i-o arunc. Mai înaintez cîţiva paşi şi iar se apropie de mine. Iar mi se face milă, iar mai rup o bucăţică şi îi arunc. Ajuns la cîinele meu, îi arunc şi lui o fărîmă de pîine, dar îmi amintesc că mai există undeva un cîine legat. Mă duc să îi dau şi lui. Rup o bucăţică insuficientă ca să i-o arunc, dar în jurul meu se adună o grămadă de pui de găină înfometaţi care adună orice firimitură care pică în momentul în care rup pîinea. Mi se rupe inima la gîndul că nu îi pot hrăni pe toţi corespunzător. Mai rămân cu un colţişor de pîine, dar văd că se apropie de mine ceva ce seamănă cu un căţel foarte lăţos şi mă pregătesc să îi dau ultima bucată. Însă, când mă uit mai bine, îmi dau seama că este de fapt un pui de urs, cu ursoaica în spatele său. Intru în panică şi zăresc un om trecând prin curte. Îi fac semn cu mîna, iar el se pregăteşte să tragă în ursoaică. În momentul acela, ursoaica se transformă într-o femeie care ţine în mână o lance pregătită să o treacă prin gîtul puiului său. În momentul în care se aude împuşcătura, lancea străpunge gîtul ursuleţului. Rămân încremenit, în timp ce singurul om din curte îmi spune nonşalant: „În ultima vreme, oamenii au omorât mulţi dintr-ăştia!”

Reclame